Ana-Maria Nechifor: Cicleta dubla

A fost odata, ca niciodata – a fost, cam pe cand soarele si luna nu se certasera inca si convietuiau, fericiti, pe acelasi cer, un regat care se intindea peste mari si tari, cu o natura luxurianta si pasari nemaivazute. Acest regat apartinea Regelui si Reginei de Miazazi, care domneau peste supusii lor in cel mai intelept mod cu putinta inca de la inceputurile Timpului. In acest regat fiecare avea un rol bine definit, tocmai pentru buna desfasurare a evenimentelor: astfel, batranii tineau adunari in salile de bal ale palatului regal, in scopul educarii tinerilor, care la randul lor ajutau in imparatie in functie de aptitudini, femeile se ocupau de straiele celor ce locuiau in tinut, iar barbatii rezolvau aspectele ce implicau forta fizica. Totusi, exista un anumit grup de tineri ce nu se supuneau acestei planificari minutioase: acestia erau cavalerii. Ei erau initiati de catre insusi Regele tinutului in arta manuirii armelor si instruiti de fostii cavaleri sa calareasca cei mai naravasi si, totodata, nobili armasari din imparatie. Toti locuitorii regatului ii admirau, insa indeosebi copiii – lasati in voie toata ziua, acestia se jucau calarind ponei si prefacandu-se a fi cavaleri, caci intr-adevar aceasta era aspiratia fiecarui baiat aflat la o varsta frageda.

Mihai era unul dintre baietii din acel regat care nu faceau parte din grupul cavalerilor. Desi era de o inteligenta sclipitoare, iar spiritul sau avea o rigoare matematica de invidiat, acest tanar era un exponent perfect al ideii de paradox, caci pe cat era de inteligent, pe atat era de aerian si visator, asa incat, in ciuda calitatilor sale, fusese catalogat ca “neindemanatic” si repartizat la bucatarie. Cum el avea totdeauna o idee de ansamblu asupra ingredientelor, reusind, astfel, sa determine cantitatile exacte necesare diverselor mancaruri, fu curand numit bucatar sef. Baiatului, insa, ii statea inima la statutul de cavaler, la care continua sa spere, asa incat intr-o zi se hotari sa faca ceva in privinta asta – si ce altceva ar fi putut sa-i impresioneze Rege si Regina mai tare decat castigarea unui turnir? Trebuie precizat faptul ca turnirele nu presupuneau abilitate in lupta cu armele, ci constau in intreceri intre cavaleri – o lupta ar fi denotat indrazneala si indemanare, pe cand o intrecere ar fi spus ceva si despre firea castigatorului, caci, pentru a cuceri victoria, ar fi fost necesar ca intre cavaler si calul sau sa existe acel respect mutual dintre un stapan ferm, dar corect si supusul sau loial. Dupa ce reflecta asupra acestor aspecte, Mihai isi lua inima in dinti si se prezenta in fata comitetului care ii trecea intr-un registru pe toti cei ce doreau sa participe la competitie. Cand baiatul le spuse celor din comitet ca e un simplu bucatar, acestia il luara in ras, neconsiderandu-l apt pentru a lua parte la turnir – totusi, dat fiind faptul ca nu era specificat in regulament faptul ca tinerilor participanti le era necesar titlul de cavaler, Mihai fu trecut pe lista de concurenti.

Ziua turnirului sosi in scurt timp si majoritatea locuitorilor din regat se adunara in fata palatului regal, unde se dadea startul competitiei, pentru a-l vedea pe concurentul despre care umbla zvonul ca nu ar fi cavaler. In momentul in care Mihai isi facu aparitia, toti ceilalti participanti erau in sei, pregatindu-se a le da pinteni cailor la un simplu gest al Reginei, ea fiind cea care facea onorurile la astfel de evenimente. Mare le fu mirarea celor de fata cand il vazura pe baiat sosind nu calare, ci mergand alaturi de un dispozitiv ciudat ce semana izbitor cu un mecanism folosit in bucatarie. Vazand mirarea supusilor sai, Regele se simti obligat sa-l intrebe pe tanar ce reprezinta dispozitivul adus; Mihai il lamuri, spunandu-i ca acesta era calul sau – trebuie adaugat faptul ca ceea ce adusese tanarul era, la baza, o cicleta dubla, folosita, intr-adevar, la bucatarie; aceasta consta din doua roti zimtate si o manivela care punea cele doua roti in miscare, asa incat, daca cineva invartea de manivela, acestea incepeau sa se roteasca in sensuri diferite. Cicleta dubla era utilizata pentru amestecarea diferitelor mancaruri gatite in cazanele uriase, in care se prepara mancarea pentru supusi – cum acestea erau extraordinar de mari, unui singur om i-ar fi fost greu sa invarta in ele, iar cicletele usurau munca. Ele erau intrebuintate si pentru pisarea diverselor fructe, pentru copiii mici din regat carora nu le dadusera inca dintisorii. Mihai modificase, totusi, cicleta dubla, asa incat acum avea inca alte cateva componente, mai exact doua tije de metal atasate vertical cicletei, una sustinand o alta tija, orizontala, iar cealalta fiind suportul unei platforme de marimea unei paini din care s-ar fi saturat o familie cu doi copii. La semnul Reginei, Mihai incaleca cicleta dubla cu dezinvoltura, isi aseza talpile pe cele doua manivele (adaugase inca una, pe langa cea initiala), se aseza pe mica platforma si incepu sa pedaleze. In momentul in care tanarul facu aceasta, rotile se pusera in miscare si, in loc sa se invarta in sensuri diferite, cum se asteptasera cu totii, incepura sa se roteasca in acelasi sens. Pe parcursul turnirului, caii cavalerilor incepura sa oboseasca, asa incat acestia, desi initial aveau un avans considerabil fata de Mihai, fura depasiti de tanar, care isi pastra zelul cu care pedala. Desi considerat neindemanatic, baiatul avea o conditie fizica buna, fiindca totdeauna sperase sa faca parte din grupul cavalerilor, asa incat, bizuindu-se doar pe fortele proprii (fata de ceilalti cavaleri, a caror sansa se a castiga depindea si de caii acestora), Mihai termina cursa primul. Membrii comisiei care valida sfarsitul cursei, aceiasi cu cei ce faceau inscrierile, ramasera perplecsi.

Cu ajutorul ingeniozitatii sale, Mihai isi castiga statutul de cavaler al acelui tinut, Regele si Regina incoronandu-l in fata a mii de tineri entuziasti, iar baiatul, in semn de apreciere pentru titlul onorific primit, confectiona cate o cicleta dubla (pe care o denumi “bicicleta”, pentru simplificarea sintagmei) pentru fiecare locuitor al imparatiei. Povestea despre fapta lui Mihai circula multa vreme dupa aceea printre copiii tinutului, tot timpul dornici de povesti, iar ei renuntara la obiceiul de a calari ponei si incepura sa se plimbe cu bicicletele, ca simbol al faptului ca ei sunt cei de care depinde transformarea visurilor in realitate, activitate ce se pastreaza pana in zilele noastre.

Această poveste participă în concursul Încalecă pe-o şa şi spune-ne povestea ta având ca premii 4 biciclete și 8 vouchere pentru accesorii de bicicletă oferite de magazinul Veloteca.