Butterfly: Ghici cine vine pe bicicleta la varza ta?

Si…colac pentru pupaza, era si unul dintre acele animale foarte rare (aproape inexistente de fapt) care au vise personale, cu precadere din categoria viselor imposibile. Bunaoara, Schiopanila urmarea cu invidie viteza si eleganta cu care bicicletele vechi si ruginite de prin satele imprejmuitoare galopau pe potecile padurii. Cat si-ar fi dorit si el o asemenea jucarie magica ce l-ar fi putut transporta cu viteza si in siguranta spre cele mai indestulatoare verze din tinut! – stia el vreo doua gradini…

Bun! Si iata ca intr-o dimineata – nu cred ca era Craciunul (ar fi prea banal si neverosimil) si nici Pastele (ar fi chiar culmea, eroul fiind un iepure), dar, in fine, intr-o dimineata … se porni o ploaie torentiala care il alunga sub brusturele urias de la marginea palcului de mesteceni. Si cum se chiora el in sus, amarat si ud, ca de obicei, un fulger urias brazda cerul … in forma de … nu se poate … in forma visului lui frumos cu doua roti … Urma apoi un tunet si o strafulgerare la o alergatura de labuta de locul in care tremura el. Evident, Schiopanila era mort de frica! Insa imaginea bicicletei fulgeratoare de pe cer crease in sufletul lui umil si necajit o speranta neverosimila …

Se apropie … si … nuuuu… era incredibil! Prea cu doua roti si ghidon ca sa fie adevarat! Acolo, intre firele de iarba, zacea obiectul magic … ce parea facut exact pentru el. Acuma, iepurasul nostru vazuse de prea multe ori biciclisti ca sa nu-i vina in reflex cum sa procedeze. Cand se vazu cu picioarele dorsale instalate comod pe pedale (stiti, desigur, picioarele iepuresti din spate sunt un pic mai lungi decat cele din fata) si cu labutele frontale lipite de ghidon, scoase un chicot de satisfactie … ireproductibil…

Ce sa va mai spun … Ca dintr-un iepure necajit si static devenise un animal fericit si sportiv? Nu insa si prea gras … deocamdata. Schiopanila se hotari cu mult curaj sa rezolve si acest capitol dilematic al existentei sale si anume capitolul verzei din gradina aia de la iesirea din padure, in dreapta paraului.

Zis si facut! Si incaleca in sa si porni pe bicicleta asa … serpuitor prin padure, grijuliu pe langa parau si intr-un final la marginea gardului ce proteja varza mult visata! Ei, acu-i acu, iepuras dragalas! Gasesti tu o gaura suficienta sa-ti strecori bicicleta in paradisul verzelor? Pai, sigur! Nu degeaba pierduse el atata amar de timp cautand ascunzisuri – mirosea gaurile de acces de la 2.5 km departare…

Hm! Stiti cum e sa fii un iepure flamand, dar fericit, cu o varza mica si durdulie in cosuletul de la bicicleta, asteptand sa ajungi in vecinatatea linistitoare a padurii? Adevaru’ e ca nici iepurele nostru n-a stiut mult timp, deoarece de nicaieri a aparut in fata lui fix proprietarul de drept al verzei. Acuma, nu va imaginati ca omu’ avea senzori speciali pentru hoti. As zice mai curand ca iepurasul nostru avusese ghinion ca omu’ bause cam multa apa in seara cu pricina si, desigur, nu avea o casa cu utilitati foarte moderne si facea vizite destul de dese in spatele casei, prin mijlocul gradinii, exact pe langa verze… In memoria infierbantata a iepurasului nostru panicat (era totusi doar un iepure) isi facu loc o imagine salvatoare … de cate ori se intrebase de ce alti oameni se retrageau speriati din fata bicicletei atunci cand biciclistul apasa ceva pe langa ghidon, ceva ce facea un zgomot oribil si care trebuia sa fie….exact acolo!!
Biiiip! claxona iepurasul nostru apasand pentru prima data acel buton minunat din dotarea bicicletei sale.

Acuma, cu certitudine putem spune ca omu’ nostru nu s-o fi inspaimantat prea rau, dar avand in vedere gura cascata si viteza cu care si-a scapat pantalonii din mana ramanand la funduletul gol in clar de luna, putem banui ca imaginea iepurasului biciclist l-a mirat peste masura …
Sa va mai spun ca iepurarul nostru a devenit in scurt timp durduliu si fericit? Sau ca in sat circula o incurajare foarte originala pentru invatarea mersului pe bicicleta de catre copii: “Hai, ca daca poate un iepure, pot si tu!”?

N-are rost, ca finalul asta vi l-ati imaginat si singuri!
Un singur lucru va spun totusi: nu incercati sa dati de urma satului! Locuitorii sai il tin in mare secret pentru a se bucura numai ei de vederea iepurasului biciclist Schiopanila…