Comenzi & Suport

021 311 82 69

Goitta: Race

Thursday, 12 May 2011
……I-au bidonu’ beau o gura. Nu mai e mult pana la Finish si nu vreau sa ma prinda deshidratat. S-a tras mult mai tare decat m-am asteptat dar nu mai conteaza, mai e putin… Am avut noroc ca m-am agatat la timp de ceilalti trei “evadati”. Dintre ei rusu’ pare cel mai proaspat. Tin cat mai aproape de roata lui, sunt la 2 milimetri, daca franeaza sunt dus.’ Opaa.. gata! Incepe catararea! Noroc ca nu e prea lunga. Aerul devine brusc mai fierbinte si parca mai colorat. Ii aud pe toti cum incep sa respire mai greu; mai iau o gura de apa. Pe margine e foarte multa lume care se agita , totusi parca nu-i aud. Incep sa simt un pic ficatul. Atentie, rusu ‘ se desprinde! Renunt sa mai respir si il ajung in cateva secunde. Incerc sa-mi refac respiratia…n-apuc , rusu’ smuceste din nou! Aghh… simt cum imi ard muschii…il prind din nou, de data asta mult mai greu. Ma uit scurt in spate – ceilalti doi au ramas la vreo 30-40 de metri. La o curba observ undeva sus aglomeratia de la sosire; bag mana in buzunare si arunc tot, arunc si bidonu. Efotul e coplesitor, cadranul ciclocomputerului este inundat de transpiratie sarata, ma gandesc sa-l arunc si pe el…nu mai apuc, urmeaza ultimii 200 de metri. Simt o adiere mai rece si-mi mai revin un pic; stiu exact unde se mai domoleste panta… ACUMM! Schimb pinionu’ si ma ridic in sea….trag tare. Il depasesc….revine iar. Bicicletele par doua barci greoaie care se depasesc cu cate o lungime. Continui sa pedalez la maxim iar pulsul e 200! Fortez din nou! Ma desprind… Da! Da! Rusu’- mi pierde roata!! Trag ca disperatu’ si simt cum ochii imi ies din orbite. Ma uit putin in fata dar imaginea se micsoreaza in jurul unui singur lucru:linia de sosire, mai am un pic.. Da, da, da… Esteee, am castigaat!! Am castigat!!Oohh, ametesc, ma prabusesc in bratele echipei. Vine si rusu, ma felicita si ma-mbratiseaza. Ma sufoc, am castigaat! Toate sacrificiile, slabirea celor 15 kg, antrenamentele grele, toate nu mai conteaza. Sunt CAMPION! Primesc coplesit de emotie tricoul… Ma simt tras un pic de umar. Aud parca cu ecou:

- Aloo! Alouu!
Fac ochii mari.. Aceiasi voce care incepe sa imbrace si un corp al unui om intre doua varste:
- Bree…, scoala bre!
Intreb:
- Ce statie e?
- Capatu’ nu vezi?
- Aoleu, trebuia sa cobor la Dristor.
Cobor buimacit. Iau un autobus in sens invers. Sunt trist si dezamagit.. si inca gras…
In plus, mi-am uitat si visul in tranvai…