A fost odata ca niciodata un om fara noroc la biciclete. In doar trei ani din ultimii cinci, trei biciclete i-au fost furate, una din fata blocului, alte doua de pe culoarul etajului 6. Dar asta nu era decat incununarea unei vieti intregi de ghinioane, fiindca totul a inceput cind avea cam 7 ani, si triciclul surorii sale se transforma intr-o bicicleta usurica si sprintena, o adevarata bomba pe roti si aceasta pentru ca frina avea doar pe calcaie. Mama i-a platit cu un leu, pretul unei inghetate de ciocolata, prima lectie de mers pe doua roti, profesorul fiind un tovaras de maidan, ceva mai mare si mai invatat. Dupa putin timp, bicicleta fu calcata de un camion ce mergea cu spatele, fiind transformata intr-un morman de table indoite. Pe cand a ajuns de 10 ani, in batatura aparu si prima bicicleta cu “roti umflate”. Pe atunci, bicicleta cu “roti umflate” avea doar cel mai scapatat, iar tovarasul sau de joaca, Dragos, avea o bicicleta “de jumate”, pe care faceau ture mai toti din arondisment. Cand le venea randul, cei mai mari uitau sa o mai aduca pentru mult timp, spre disperarea si oboseala lui Dragos, care era nevoit sa fuga dupa ea pe toata lungimea turei, oricat de lunga ar fi fost ea. Omul fara noroc, ajuns la varsta de 12 ani, facu o intelegere cu sponsorii sai – parinti, matusi si unchi – iar banutii de pe la sorcove si aniversari se duceau intr-o pusculita pe care era desenata o bicicleta, desigur cu “roti umflate”. Si pana sa se adune banutii pentru o bicicleta noua, iata ca aparu o “pleasca”, un vecin mai marisor avea de vanzare o bicicleta “trei sferturi, de dama (lucru util unui baiat firav, cu genunchii ascutiti si vesnic juliti). Cumparata cu 50 de lei, amarata de bicicleta avea sa fie laboratorul mecanic in care torpedoul si-a pierdut cu timpul statutul din “complicata minune a tehnicii”, in ceva simplu si banal.  Butucii aveau ungatoare iar jentile erau “pe talon”. In cam 2 ani, iaca s-au adunat banutii pentru bicicleta noua, rastimp in care bicicleta “trei sferturi”ajunse decojita de vopsea si fara faimoasa frana pe torpedou, desigur, ca urmare a inovatiilor aduse, cu mare talent, mecanismului banal si simplu. Altfel era ca si noua, fapt pentru care a stat intr-un beci fara lacat pana cand un suflet caritabil a furat-o, cu siguranta pentru a-i reda tineretea sifonata si a fi folosita inca alti 25 – 30 de ani, cat avea “treisferturi” in total. La exact 14 ani, omul fara noroc la biciclete s-a dus la magazinul “Sport” pentru a-si alege o bicicleta. Conform intelegerii cu sponsorii sai, nu-i era ingaduit sa iasa pe strada inainte de implinirea varstei legale, si, desigur, fara ochi de pisica, far si dinam. Si ea a fost chiar faimoasa plianta romaneasca, verde smarald – vopsea metalizata – grea si lenta, dar la moda. Si omul fara noroc a mers cu ea vreme de 17 ani, de acasa la scoala, apoi de acasa la serviciu si, desigur, inapoi acasa, pe toate caile ocolitoare pe care le stia, sau nu le stia. Pana cand, in floarea varstei, mama i-a spus: -“Dragul mamii, baiatule, nu mai schimbi si tu bicicleta aia, ca te rad vecinii…!?” Si deodata, ca la o vraja destramata, vazu pe buna sa plianta in toata uratenia ei, vopsita si paravopsita, sudata, taiata, maltratata, dar buna de corvoada. Da, mama avea dreptate, era vremea schimbarii. Si plianta ramase intr-un beci, de data asta cu un lacat bun, unde sta si azi. Dar iata ca m-am luat cu vorba, v-am promis o poveste, si o veti avea. Iat-o: Batrana plianta era de mult in conservare, urmandu-i o multime de alte “intregi” si “mountain”, asta insemnand trei la numar. Dupa si cea de-a treia bicicleta i-a fost imprumutata pe termen nelimitat, de catre oameni iubitori de miscare-n aer liber, desigur, omul fara noroc se plimba adesea, per pedes, pe la cele cateva ateliere de biciclete de ocazie din urbea natala. De-acu era chiar libertate, iar unele biciclete erau nemtesti, chiar olandeze. Si era una neagra, mare si chinuita, dar zvelta si in forta.Avea un butuc ciudat pe roata din spate, de diametru mare si cu un lantisor ce iesea prin ax, la dreapta, continuat de un cablu ce ajungea la o maneta de pe ghidon. Pe butuc scria ceva cu rezonanta saxona si apoi cateva cifre fara nici un sens, ceva de genul 5-64. Sau 64-5…asa ceva…Si pe roata fata, ceva asemanator, tot cu nume de revolver. -“Hmmmm… ciudata aratare!”, zise omul fara noroc, facand cativa pasi spre alt ungher cu nestemate prafuite, in cautarea unei biciclete ideale. Taman cand omul fara noroc era in celalalt cotlon al atelierului, scormonind dupa fiare magice, iac-apare in pictura un ciumete, murdar de noroi pe bocanci – semn ca a plecat de dimineata peste camp ca sa prinda primul autobuz catre oras – se repede la marea bicicleta neagra cu butuc ciudat si zice ca o vrea. Cum nu mai era nici una ca ea, fara sa-si dea seama de ce, omul fara noroc sari si el inspre frumoasa neagra cu butuc ciudat, dar banii erau deja scosi din buzunar si-si schimbau proprietarul. Ghinion, mare ghinion! Iesit pe usa, impingand de sa bicicleta cea neagra, ciumetele observa ca roata spate e usor desumflata, se intoarce si-i spune geambasului sa-i bage aer. Geambasul – ioc, alt intelectual pur- spune ca asa era si omul, adica ciumetele, avusese destul timp sa vada hiba. Si-i mai spuse ca ventilul, “din ala cu arc”, pierde putin aerul dar il poate schimba doar maine, ca “nu mai are acum”, adica nu mai avea la atelier, si “sa vina maine”. Ciumetele zice ca are drum lung de mers, ca nu mai vine maine, se supara, baga bicicleta inapoi in atelier si-si cere banii ( in suma de 300 lei noi), moment in care omul fara noroc sari cu gologanii in mana, ca o pantera, si-i oferi ciumetelui, care-i lua si se duce, si se duce…. -”Bine ca pleci,  ciumete, asta nu-i bicicleta pentru bocanci murdari”,  zise omul fara noroc,  observand deabea acum ca acesta,  adica ciumetele,  avea vreo doi metri inaltime, de trebuia sa se aplece la iesire… Geambasul, miscat de gestul generos al omului fara noroc, ii stranse mana si-i baga aer in roata din spate, promitand un ventil nou a doua zi si jurandu-se ca aerul va ramane in roata cel putin pana la casa noului si norocosului proprietar. Si ati spune ca omului nostru i s-a spart ghinionul ?? Who knows, perhaps, maybe, vorba cantecului… Apoi, bicicleta cea neagra fu scoasa din atelier si stearsa de praf, si-atunci se vazu adevarul gol-golut. Numele ei, de animal sprinten al savanelor africane te transporta intr-o clipa spre nordul scandinav, iar cadru ei de aluminiu era rupt din corpul longilin si solid al unui avion de lupta reciclat. Dar nici acesta si nici anvelopele cu banda reflectorizanta nu o impiedica sa stea linga o plianta Camping de otel banal, in beciul cu doua lacate mari (mai nou). Si asta fiindca animalul african are roti de 28 si cel mai mare cadru cu putinta (stia ciumetele ceva…) si omul fara noroc are doar un metru saptezeci, si pentru ca pana acasa a mers pe langa ea gandindu-se de unde sa o taie ca sa-i fie buna. Desigur, era mai usor sa-si lungeasca el picioarele… Si, desi acum are ventil nou pe spate si nu o poate folosi, omului fara noroc la biciclete nici nu i-a trecut prin cap sa o vanda, ci s-o lase mostenire unor nepoti care au sanse sa creasca peste un metru saptezeci. Sau sa o schimbe,  da’ tot cu un animal african produs in NordulEuropei, dar mai mic,ca sa se potriveasca cu picioarele lui scurte.  Si asta pentru ca, desi ciumetii nu stiu, dragostea e oarba. Ceea ce a fost de demonstrat. Sfarsit,  dar nu pentru totdeauna. ================ Această poveste participă în concursul Încalecă pe-o şa şi spune-ne povestea ta având ca premii 4 biciclete și 8 vouchere pentru accesorii de bicicletă oferite de magazinul Veloteca.