In septembrie 2010 am primit o provocare si anume sa parcurg o distanta de 83 de km din Bucuresti pana in Plevna, judetul Calarasi. Totul a venit pe neasteptate, o intrebare rapida si raspunsul si mai rapid. Aveam de ales mersul cu masina pe o distanta de o ora sau mersul cu bicicleta timp de  aproximativ 6 ore. Prietenul meu a fost cel care m-a incurajat sa urc pe bicicleta dupa aproape 14 ani. Bine, sa nu credeti ca am fost vreo mare ciclista la viata mea, pana la 14 ani nu facusem mai mult de 1 km pe doua roti. El mi-a lansat provocarea si am zis daca suntem un cuplu barem sa mergem impreuna (pana la capat). Abia acum analizez mai bine lucrurile si imi dau seama ca el m-a “impins” oarecum sa fac aceasta expeditie scurta ca sa imi infrang anumite temeri legate de mersul pe bicicleta prin trafic si tot ce este legat de masini. Dupa ce am aflat restul detaliilor am hotarat ca vom merge pana la Plevna pe doua roti, atata l-am rugat: sa-mi faca rost de o bicicleta confortabila si pe care sa ma simt in siguranta, deoarece si acum parca imi aduc aminte cum imi tremurau mainile pe ghidon si el sub mainile mele. In urma cu 3 luni facusem primele plimbari prin Herastrau, incercand sa feresc oamenii pe care ii vedeam ca niste popice: “Oi intra in el, m-o feri?!”. Cam asa erau gandurile mele pe bicla chinuita. In fiinta mea era o avalansa de sentimene: teama, emotie, placere si nesiguranta. Pana la a incerca provocarea lansata de a parcurge 83 km intr-o zi, inca nu eram sigura ca detin controlul bicicletei si inca simteam ca ea ma conduce pe mine. Insa am zis :”Ce o fi o fi! Doar nu o sa mor! Trebuie sa incerc”. Dimineata in care am plecat era racoroasa, insa dupa cum aparea soarele avea sa fie cald si deja ma gandeam ca o sa ma preling pe sosea de caldura. Bicla ce o calaream era o Merida tare prietenoasa, imprumutata de la un amic. Aveam si o sa pe masura, confortabila cat sa nu ma “raneasca” prea tare. Da, cu totii stim ca saua este importanta, la drum lung cea lata m-a facut sa ma simt ca pe scaun. Iesirea din Bucuresti a fost cam de neuitat, desi era sambata tot am avut ceva de furca cu traficul. Daca o iei pe trotuar nu ai piste si trebuie sa faci jaloane printre pietoni, daca o iei pe sosea trebuie sa ocolesti masinile parcate aiuristic si sa ai grija si la ce vine din spate pentru ca soferii  fie nu sunt atenti fie zic “E doar o bicicleta”. Aceasta bicicleta poate fi condusa de o novice ca mine, care nu detine controlul suprem asupra vechicului pe doua roti si te trezesti ca iese din linia dreapta pe care incearca sa o tina de a lungul traseului. Dar aglomeratia am lasat-o repede in urma, fiind 8 dimineata si sambata dupa 20 de minute am parasit nucleul masinilor si eram deja in Pantelimon. Insa eu tot cu teama si cu grija incercam sa tin cat mai mult dreapta, dar tot timpul aveam impresia ca asfaltul ma ademenea cat mai spre stanga. Prietenul meu m-a invatat sa urmaresc dunga continua, sa incerc sa merg pe ea si atunci imi va fi si mai usor sa ma concentrez si sa nu simt traseul ca fiind greu. Am crezut ca odata cu parasirea aglomeratiei o sa imi fie mai usor insa ma inselasem. Multe tiruri ne atentionau acustic, iar eu incercam sa mentin bicbicleta cat mai mult pe partea dreapta a carosabilului. Incepusem sa-mi fac un scop din urmarirea liniei albe:D. Insa curentul pe care il simteam atunci cand un camion trecea pe langa noi, ma facea sa strang si mai tare ghidonul si chiar sa inchid ochii. La un moment dat chiar m-am speriat si am iesit cumva de pe sosea, direct pe marginea drumului am reusit sa fac cunostinta cu pietrisul dur. Am tras o sperietura pentru ca in viata mea nu mi-am rupt nici un os si mereu imi imaginez fel de fel scene dubioase cu oase iesite prin piele, mult sange si durere groaznica. De asta imi este  frica cel mai tare, sa nu cad in asa fel incat sa traiesc pe viu o astfel de scena. Noroc ca am o piele sanatoasa, m-am ridicat frumos, prietenul meu a venit in intampinarea mea si nu se putea abtine din ras. “Cum sa cazi asa din mers?”. Da, intr-adevar cam ciudat mini accidentul, dar am urcat si am mers mai departe. Usor, usor traseul nostru a inceput sa fie si mai interesant, treceam prin sate si lumea reactiona diferit: ne intrebau daca suntem romani, ne spuneau “Ia uite biciclistii” sau “Hai da-i bataie”. Pe langa oameni m-am bucurat de lanurile cu floarea soarelui, porumb si dealurile ce urmau sa le coboram. La urcare era jale, imi puneam pe viteza 1 si cu greu reuseam sa trec dealul, dupa aceea venea si bonusul: prindeam si 30 km/h cand ne dadeam de vale. Pauzele le faceam la interval de 10 km, unde practic simteam ca ma adun de pe bicicleta si ma tranteam pe pamant, insa pauzele imi erau necesare ca sa pot continua. Greul “expeditiei” a venit cand mai aveam ultimii 10 km pana la destinatie. Mi s-au parut cei mai lungi km din viata mea. Aveam impresia ca merg pe jos si timpul s-a oprit in loc. Cand am intrat in Plevna asteptam sa ma intampine borna kilometrica in care mi se arata ca am parcurs 83 km, dar venea alt copac, alta casa si borna nu mai aparea. Din marginea drumului am vazut o borna si ma rugam sa fie cea cu km 83, insa cand am reusit sa o vad, era cu km 82. Am zis “Oh, inca un 1 km! Hai ca mai rezist, doar un 1 km, dar te rog Doamne sa nu fie dupa dealul acela ca nu mai pot sa-l urc”. Cu ultimele puteri si sperante l-am intrebat pe prietenul meu daca cumva acel deal il aveam de urcat, el nestiind exact unde este, dar nevrand sa ma descurajeze, mi-a zis “Nu, sigur nu!”. Ma gandeam “Iar ma pacaleste, ce om!” si gandidu-ma daca este ultimul deal atunci o sa pot sa-l urc si o sa ma bucur de acceleratia de la vale. Dupa acest deal a venit si surpriza Borna kilometrica 83, care era tinta noastra, in dreptul ei aflandu-se casa unde trebuia sa ajungem.  Cand am vazut-o, m-am dus sa o ating, nu prea credeam ca e reala si aveam energie sa mai cer sa mi se faca si poze. Si dupa ce m-am linistit ma gandeam “Oare eu am facut asta? Nu, nu se poate! Eu nu sunt asa rezistenta”. Ee, uite ca am facut-o si pe asta, insa la vara mi-a dori sa ajung la mare cu bicla, sa imi depasesc un nou record si sa incerc o noua provocare. Ce-i drept pana la experienta asta nu stiam ce este frumos in a fi biciclist, insa m-am putut bucura de multe altele pe traseu decat as fi putut sa o fac in masina si m-am simtit ca in copilarie. Vreau bicla mea sa pot face ce vreau cu ea!!!!!