O primisem cadou la inceputul liceului, prin clasa a 9-a sau a 10-a. Daca nu s-ar fi intamplat tragedia acum ar fi implinit 12 ani de existenta. Stiu, e doar o bicicleta, cui ii pasa cati ani au trecut de cand ai cumparat-o? De fapt nu e vorba de bicicleta, ci de amintiri, de incarcatura emotionala care ne leaga de anumite lucruri. Trecem cu ele prin multe experiente, ne ajuta cand avem nevoie, ne amintesc de clipele placute sau mai putin placute. Recunoasteti, cu totii aveti pe acasa un tricou uzat sau o pereche de blugi pe care nu o mai purtati din adolescenta, dar pe care o pastrati datorita amintirilor. Ei bine, eu nu am tricouri uzate sau blugi rupti, eu pastram bicicleta. Tot liceul am umblat cu ea pe coclauri si cred ca bicicleta aia a facut sute de kilometri pe tot felul de drumuri. Bicicleta era acolo mereu, ca un caine credincios. Cand am venit la facultate prin 2002 a trebuit sa o las acasa, datorita lipsei de spatiu. Si a stat acasa, ascunsa intr-un colt, timp de 8 ani de zile, pana cand m-am decis sa o aduc langa mine. In primul rand pentru ca vroiam sa fac mai multa miscare si in al doilea rand datorita amintirilor care ma legau de ea. Am adus-o in Iasi, i-am facut o revizie generala, am mai cumparat piesele care erau necesare ca sa ruleze cum trebuie si am inceput sa umblu cu ea zi de zi, prin aglomeratia marelui oras. Cred ca se bucura si ea ca in sfarsit era folosita la maxim. Din pacate nu a stat langa mine decat 2 luni, pana cand o mana criminala a furat-o din cladirea de birouri unde lucrez. Am cautat-o peste tot, dar in zadar, cel mai probabil a fost facuta bucati, reasamblata si vanduta. Politia nu a gasit-o, nici eu. Nici macar o fotografie cu ea nu am mai gasit, scormonind prin arhivele din calculator. Dupa o scurta suferinta mi-am luat alta bicicleta, la mana a doua. Nu m-am indurat sa dau banii pe una noua, nu mi se parea corect. Totusi, cu bicicleta cumparata acum nu ma simt in largul meu. Gandul a ramas tot la fosta bicicleta si la amintirile adunate cu ea de-a lungul anilor. Primele drumetii, accidentarile, prima pana, schimbarea camerei fara a fi ajutat de cineva, chestiile astea nu se uita asa usor. Apropo de furtul bicicletei, cand cei de la politie au venit sa verifice locul “crimei” mi-au zis ca ei prind periodic hoti de biciclete si ca au o camera plina de biciclete pe care nu le revendica nimeni, deoarece majoritatea celor pagubiti nu depun plangere. Sincer sa fiu, nici eu nu vroiam sa depun plangere, eram convins ca nu se va rezolva nimic, dar am facut-o in speranta ca odata si odata vor fi prinsi hotii. Poate ca eu nu imi voi recupera bicicleta, dar cel putin politia va stii ca baietii opereaza in zona si vor fi mai vigilenti. In concluzie, daca ramaneti vreodata fara bicicleta faceti reclamatie la politie. E dreptul vostru si datoria politistilor sa cerceteze. Cam asta e povestea bicicletei mele, cel mai important lucru care imi amintea de o perioada demult apusa. Revenind la obiectele care ne amintesc de trecut, voi ce mai pastrati prin sertare, dulapuri sau garaj, in amintirea clipelor trecute? ================ Această poveste participă în concursul Încalecă pe-o şa şi spune-ne povestea ta având ca premii 4 biciclete și 8 vouchere pentru accesorii de bicicletă oferite de magazinul Veloteca.