Voucher cadou la toate bicicletele 2019!
Call Center: 021 311.82.69
Harta Magazin Veloteca
Magazin Biciclete Bucuresti Magazin Veloteca Bucuresti
Info
Call Center:
  • 021 311.82.69
E-mail:
  • contact@veloteca.ro
Service:
  • 0720 606 300
  • * La service este necesară programare
Program:
  • Luni: închis
  • Marți-Vineri: 10-20
  • Pauză de masă: 14-15
  • Sâmbătă: 10-16
  • Duminică: închis
Adresa:
  • Strada Ritmului 18, Sector 2, București, Cod poștal: 021679

Despre livrare/plata

Despre ghidoane de şosea în particular

 

Cum îţi pregăteşti o postură imbatabilă pe cursieră
Cu excepţia şeii, considerăm că nicio altă piesă componentă a bicicletei nu poate să îţi transforme pedalatul într-un chin sau o plăcere mai mare decât ghidonul, prin forma şi reglajele sale. E bine să cunoşti câteva ‚secrete’ chit că îţi cumperi una deja pregătită de fabricant sau că îţi construieşti una din piese. Sau poate doar dacă doreşti să faci o îmbunătăţire a actualei biciclete!

Când te vei decide să cumperi un ghidon pentru o cursieră, vei avea nevoie să alegi între aluminiu și carbon, dintre versiuni cu cabluri rutate la interior sau la exterior, să cauți modele cu lățimea variabilă sau ghidoane cu forma curbei diferită (drop-ului).

Specialiștii Veloteca – magazin biciclete București,  îți stau mereu la dispoziție cu sfaturi și exemple!

pozitiue corecta cursiere bicclete sosea

 

Modele ghidoane biciclete
 
Cele mai populare modele de ghidoane pentru bicicletele de şosea întâlnite în piaţă sunt:

-        ghidonul liniar (drept) / pentru biciclete ‘fitness’, de oraş sau ‘single-speed’;

-        ghidonul curbat (rotund) / pentru cursiere, semi-cursiere și ‘ciclocross’-uri;

-        ghidonul ‘fluture’ (serpentină) / pentru biciclete de touring și trekking;

-        ghidonul ‘mustață’ / pentru biciclete de oraș.

Notă: rezistența și rigiditatea ghidonului sunt invers proporționale cu greutatea acestuia!

ghidon bicicleta sosea


Cum alegi ghidonul pentru cursieră?

La ghidoanele pentru cursiere viața se complică dintr-o dată, dacă ai de parcurs distanțe foarte lungi, pentru agrement sau pentru că te duci la curse. Pe scurt, ai de ales după tot felul de criterii pe care le vom enumera mai jos...

-      Alegerea lățimii ghidonului,

-      Alegerea formei țevii de sus a ghidonului,

-      Identificarea formei potrivite a curbei ghidonului și dimensiunea acesteia (“drop-ului”),

-      Alegerea avansului ghidonului (“reach”-ului),

-      Poziționarea eficientă pe bicicletă, cu unghiuri de atac și de coborâre,

-      Măsurarea exactă conform profilului ciclistului,

-      Performanțe tehnice.

dimensiuni_ghidoane.biciclete_sosea

 

Dimensiuni, materiale și moduri de fabricație

Diametre:
Mijlocul ţevii ghidonului, acolo unde se prinde ‚în pipă’: pentru modelele de şosea standard, diametrul la mijloc poate fi la exterior de 25,4mm, 26.0mm sau de 31,8mm. 
Fiecare dintre aceste dimensiuni ar fi prea mare pentru prinderea lor cu mâna, prin intermediul unor manșoane sau unor ghidoline care şi ele sunt destul de groase.
Dimensiunile 'oversize' sunt la ora actuală foarte căutate pentru că dau ghidoanelor rigiditate, care dă la rândul ei  putere de sprint sau căţărare. 

Extremitatea ţevii ghidonului, unde se montează manşoanele:
Pentru capetele ţevilor ghidoanelor bicicletelor de şosea găsim un diametru variabil între 22.2mm şi 23.8 mm.

Lungimi:
Majoritatea producătorilor de ghidoane oferă o gamă largă de dimensiuni pentru a se potrivi diferiţilor ‘rideri’, dar de unde ştii ce e bine pentru tine? După părerea noastră, nu există nici o rețetă magică bazată pe dimensiunile cadrului. Metoda "standard" ar putea fi măsurarea lăţimii umerilor şi montarea unui ghidon cu aceeaşi lungime. În general trebuie doar să fie potrivite pentru a te simţi bine ... mai ales pentru ciclistul normal care nu încearcă să maximizeze aerodinamica şi eficienţa în detrimentul confortului.
În primul rând, să discutăm despre această lățime: Există două școli teoretice ce emit păreri competente. Una spune că un ghidon mai lung deschide umerii mai larg şi îţi oferă mai mult control și pârghie mai bună, la fel ca la ghidoanele pentru bicicletele de munte; îţi deschide pieptul pentru o respirație mai ușoară. Cealaltă spune că un ghidon un pic mai scurt deschide umerii și spatele, ceea ce ar reduce oboseala musculară și încordarea. De asemenea, acesta te poate face un pic mai aerodinamic.

În general, antrenorii de ciclism şi specialiştii în ‘bike fitting’, spun că "regula de aur” este ca distanţa ta de la o articulaţie acromioclaviculară la cealaltă să fie comparabil-egală cu distanţa de la centru la centru a ţevii ghidonului în punctele de curbură. (NOTĂ: articulatia acromioclaviculara este în principiu la partea exterioară a osului umărului, şi se simte sub micul os ce se poate vedea ieşind prin piele)

Ghidonul mai scurt ar putea pune tensiune în antebraț la cot, ceea ce poate provoca un pic de oboseală acolo. În schimb, nu avem cunoştiinţe deocamdată despre probleme care ar putea proveni de la un ghidon mai lung...
Așa că, te gândeşti la un ghidon mai îngust? Sau mai larg? Posibil, dar să înaintezi cu paşi mici. NU fă schimbări majore dintr-odată! Dacă sunteți în care suferă de spate și de gât strâmt mușchii după fiecare plimbare, poate incerca un bar mai îngust. În cazul în care te simți încorsetat sau claustrofobic, sau dacă braţele tale sunt mereu obosite după o plimbare, încearcă un ghidon mai larg.

Profilul ţevii superioare a ghidonului
O parte din decizia privind secţiunea tubului superior se reduce la o preferință personală, dar va trebui să iei în considerare şi mărimea mâinii. Cu bare superioare plate, pe care doreşti să le montezi, te poţi trezi cu tensiuni suplimentare în antebraţ ... similare unui „cot de tenisman”. Mâinile mai mari pot manevra secţiuni plate mai largi la ţava superioară, dar mâinile mai mici ar trebui să prindă ghidoane cu ţevi mai înguste, deoarece barele mari pot să îţi deschidă degetele şi mâna în afară. NU neglija faptul că vei completa grosimea ţevii cu ghidolină!

Drop şi Reach
Aici ajungem într-un punct unde totul devine infinit mai complicat ... Totul este foarte variabil şi influenţabil de măsurătorile corpului ‚rider-ului’.

drop_reach_ghidon_cursiere

Reach, sau lungimea profilului lateral
Dacă ghidonul are un ‚reach’ prea mare, cu distanţă mare de la ţeava superioară până la extremităţile curburilor din faţă, atunci vei tinde să te tragi în faţă de pe șa, ceea ce este a) incomod și b) te obligă să distribui mai mult din greutate pe brațe și umeri, mai degrabă decât pe oasele şezutului.
De obicei măsurăm aproximativ din punctul în care mâinile tale ating de cele mai multe ori barele ghidonului până la punctul unde care fundul tau ar trebui sa fie pe șa. Apoi, imaginăm o pană (un ic) din centrul acelei măsurători care ar merge direct în sus, cu deschidere la 80º și 100º, și asta ne indică locul în care umerii să fie poziţionaţi. Dacă vârful „corpului” tău (alcătuit din mâini -> umeri <- şolduri) se încadrează în afara acelei pene, prea multă greutate / presiune se pune pe de o parte a corpului sau altul.

Drop, sau adâncimea profilului lateral
Pentru ‚drop’, este în esență același concept. Dacă rulezi pe o bicicletă cu ghidonul prea coborât, care îţi va trage mâinile prea în jos... vei fi nevoit/ă fie să aluneci în faţă pe șa pentru a scurta ‚reach’-ul, sau vei roti șoldurile înainte unul după altul, mişcare care va pune presiune asupra perineului si vei lungi exagerat ischiogambierii. Nici una dintre aceste mişcări nu sunt confortabile sau bune pentru performanță. În cele din urmă, cu cât mai adânc ‚drop’-ul, cu atât mai mult va trebui să ridici capul pentru a vedea unde te duci, ceea ce poate provoca dureri de gât. Există un motiv pentru care cele mai multe biciclete din gama de mijloc au acum un ‚headtube’ (ţeava superioară a cadrului) mai inalt ... te pune într-o poziție mai confortabilă pentru pedalatul de tip „fără-competiţie” cu bicicleta.

Este necesar să afirmăm că aceasta este o supra-simplificare brută a modului în care să îţi potriveşti bicicleta. În mod ideal, doreşti să fixezi tălpile, apoi picioarele, apoi să ai şolduri aliniate în mod corespunzător, apoi ghidonul și orice altceva! În plus trebuie să cauţi să iei în considerare tipul de ciclism practicat, nivelul tău de fitness și flexibilitatea ta. Presupunând că ai un ghidon pe care doreşti să te potriveşti, poți utiliza o pipă adecvată pentru a păstra un ‚reach’ proporţionat, dar asta nu te va ajuta prea mult pentru ‚drop’, fără a afecta, deasemenea, înălțimea tubului superior și a mânerelor.

Poziţionarea corectă a bicicletei

În ceea ce privește poziția barei și rotația ei, se ia o nivelă și se calculează la partea de jos a curbei barelor o pantă de aproximativ 5° 15’ în unghi ascuțit spre partea din față a bicicletei, spun unii specialişti. Cu alte cuvinte, la capetele barelor îndreptate spre ciclist (‚drop’-urile) ar trebui să aibă o pantă ușoară în jos, astfel încât dacă aşezi o biluţă în interiorul barei, aceasta ar lua-o la vale spre podea...

La mânere, pentru înfăşurarea ghidolinei se porneşte de la nivelul de sus, dar apoi se adaptează în funcţie de dimensiunile  fiecărui ciclist pentru a uniformiza presiunea la curbă în punctul unde degetul mare și degetul arătător se alătură şi cu partea cărnoasă de pe partea din interior a palmei. Procesul de ajustare completă a ghidolinei se derulează începând cu ţeava superioară, apoi la ‚drop’-uri și în final la mânere.

Experimentează pe dimensiunea ta

Pentru recomandarea următoare, noi presupunem că eşti în etapa de planificare pentru trecerea la un ghidon mai bun. Un ghidon mult mai bun ... ceva de la 200 lei în sus, ar merita un test preliminar.

Se spune ca cel mai important lucru de aflat mai întâi este lățimea, motiv pentru care un magazin serios ar trebui să îţi permită să aduci bicicleta, să o pui pe un ‚trainer’ (mecanism de rulare a unei biciclete de antrenament) și să încerci câteva ghidoane diferite pentru a vedea ce formă și stil iti place. Ar merita să investeşti, prin amabilitatea echipei de vânzări, aproximativ 10 - 20 de minute pe fiecare ghidon pentru a obține un bun răspuns, dar vorbeşte cu reprezentanţii magazinului preferat despre asta. Dar asigură-te că nu abuzezi prea mult de timpul angajaților / mecanicilor și, presupunând că ei au ceva ce îţi place, cumpără de la ei din magazin ... nu te du repede să comanzi pe net la întâmplare pentru a economisi $30, căci nu este etic.

pozitie_ghidon_bicicleta_sosea 

 

Materiale folosite

Aluminiu
Aluminiul asigură  în prezent cel mai ușor și răspândit aliaj metalic utilizat pentru fabricarea ghidoanelor (titanul este mult mai scump). Aluminiul este un material decent pentru fabricarea ghidoanelor pentru că este elastic și flexează, prin urmare absoarbe o parte din șocurile din timpul cursei, dar acelasi aluminiu plesnește la mult mai puțin stres decât ghidoanele din oțel (care acum nu se mai fac decât foarte rar). În timp ce observi cum greutatea scade, nu uita că o parte din rezistența țevilor la oboseală dispare cu greutatea!

ghidon_bicicleta_sosea_aluminiu_anodizat

Carbon
Ghidoanele din fibră de carbon sunt fabricate din plasă de grafit care este înfășurată în jurul unui miez metalic de aluminiu subțire (pentru a întări zona de fixare a pipei), apoi acoperite cu rășină epoxidică. Acesta este apoi înfășurat din nou în fibre aramide de grafit sau Kevlar și acoperite cu rășini epoxidice. Întreaga piesă laminată este uneori pusă într-un cuptor fierbinte unde se va usca și întări. Unii producători din fibră de carbon permit fibrei de carbon să se usuce și să se întărească în curent de aer. După întărire țeava poate fi vopsita sau lăsata ne-vopsită; uneori, un strat de plastic neted este turnat pe partea de sus pentru a sigila suprafața. Fibrele de carbon compozit au proprietatea unică de a nu lăsa să treacă vibrații cu amplitudine scăzută sau de înaltă frecvență prin țeava ghidonului în mâinile cicliștilor. Deoarece nu există nici un material sau metal singular care să transmită vibrația, o mare parte din ea este disipată în și între straturile componente.

Vopsirea
Ghidoanele din aluminiu sunt cosmetizate si finisate fie prin vopsire sau anodizare. Există două metode de vopsire. A) O modalitate este "vopsirea electrostatică". Procedeul presupune pulverizarea unei vopsele sticloase sub formă de pudră pe metalul care trebuie să se coloreze. Metalul este ținut de un cârlig - un anod (electrod negativ). O încărcătură de înaltă tensiune este trecută prin piesa cu vopsea sub formă de pulbere, care încălzește vopseaua pulbere și o împrăștie destul de uniform pe suprafața piesei.
Procedeul cu vopsea pulbere produce un finisaj de tip email. E foarte greu, dificil de zgâriat și extrem de rezistent la spărturi. Vopsirea cu pulberi se face în mai multe culori. Acest stil de vopsire adaugă o cantitate  semnificativă de greutate la ghidon.

B) Cea de a doua metodă de vopsire este mult mai comună: "vopsirea umedă" cu vopsea lichida. Acest lucru implică pulverizarea vopselei lichide de un anumit fel, într-o singură etapă sau în două etape cu polimeri, apoi permițându-i să se usuce și să se întărească la temperatura aerului sau la temperaturi ușor crescute. Vopsirea umedă pe ghidon este rară, cu excepța unui ‘paint-job’ personalizat pentru a se asorta unui cadru special.

Anodizarea ca proces de finisare.
Pur și simplu procesul de anodizare a aluminiului infuzează electric o culoare la câțiva microni dintr-un inch în stratul de aluminiu. Procedeul asigură o suprafață pe aluminiu, care previne oxidarea. Anodizarea produce o culoare care pare să aibă o bază de argint. Printre culorile uzuale sunt: negru, albastru, roșu, verde, lavandă, portocaliu, auriu și argintiu. Anodizarea adaugă foarte puțin în greutate ghidonului! 

ghidon_bicicleta_sosea_anodizat